Pentru ca o iubesti...

Cel mai frumos gest pentru o femeie?
Să o iubești cu adevărat. Să simți pentru ea acea dragoste care n-are nevoie de explicații, de gesturi, de promisiuni. O dragoste prin priviri,trup și suflet.
Pentru că o iubești, să înveți să o sprijini.
Pentru că o iubești, să-i răspunzi frumos, să nu o alungi, să o păstrezi mereu lângă tine pentru că este sufletul tău pereche.
Pentru că o iubești, să-i reamintești că dintre atâtea flori, ai ales cea mai sălbatică și frumoasă floare de câmp. Că pe lângă ea, trandafirii, lalelele sau crinii par niște mărăcini. Că privirea ei emană doar lumină, curajul ei te face să mergi înainte și îți oferă încredere absolută.
Pentru că o iubești, amintește-ți că pentru ea e bine că ești, că sunteți, că v-ați întâlnit, că ați ales iubirea, că împreună ați învățat să vă cunoașteți slăbiciunile, să împărțiți durerea în doi pentru a alina suferințele.
Amintește-ți că femeia are un suflet sensibil, se hrănește cu gesturi mici dar importante. Vorbește-i calm, șterge-i lacrimile pentru că viitorul depinde de iubirea voastră.

Noi doi...

Nu știu când s-a întâmplat totul dar știu că prin tine trăiesc.
Prin zâmbetul tău, prin atingerea ta, prin buzele tale, prin chipul tău, prin dragostea care mă aduce zilnic la tine.

Dacă aș încerca să plec, m-ai ține lângă tine?
Dacă ți-aș cere să fugim departe de toți și toate, ai risca totul pentru mine?
Dacă ți-aș spune că în sufletul meu ai adus lumina, mi-ai încălzi viața pentru totdeauna?

Am să te supăr, ne vom certa, ne vom împăca, ne vom căuta printre haine și atingeri, ne vom ierta, ne vom îmbrățișa.
Nu știu ce a fost cândva, cât ai iubit, pe cine ai iubit, dacă îți sunt de ajuns sau într-o zi vei căuta altceva. Știu că vreau să-ți fiu prezent și viitor, vară și iarnă, lumină și întuneric. Știu doar că vreau să-ți fiu alături, să te țin de mână, să fim doi, împreună să vizităm lucruri noi, să fim doi călători prin lume și în jurul nostru să fie doar iubire.
Când îmi vei spune să plec, eu am să rămân.
Pentru că ți-am promis, pentru că mi-am promis să-ți fiu alături.

Am închis ochii pentru o clipă..și mi-am văzut toata viața..cu lux de amănunte.

Mă doare sufletul.

De ce lucrurile triste și durerea le trăim mai intens decât fericirea și bucuria?

De ce fiecare clipă de fericire trebuie să o plătești în lacrimi? 

De ce persoanele care credeai că vor fi toată viața alături, te rănesc în cel mai aspru mod?

Nu lăsați pe nimeni să vă ia zâmbetul și fericirea.

Luptați pentru zâmbete și bucurie.

Durere.

Ce faci cand simti ca nu mai poti? Cand totul se prabuseste in jurul tau?
Iti vine sa zbieri, din toti rarunchii sperand ca cineva te va auzi.
Dar nimeni niciodata nu aude. Fiecare e preocupat cu ale lui, fiecare isi stie bucuriile si tristetile.
Viata nu e decat o goana spre o destinatie necunoscuta, in care ne lovim de toate obstacolele si indiferent daca te lovesti foarte tare, nimeni nu se va opri din goana lui ca sa te ridice.
Sunt momente in care viata te faulteaza atat de tare incat nimic nu te mai poate ajuta.
Si..cu sufletul inundat de lacrimi ramai prabusit in prapastie fara nicio speranta...

Ce faci cand sufletul ti-e haituit de atata durere care vesnic e prezenta?
Raspunsul e acelasi, ramai cu sufletul inundat de lacrimi si te scufunzi..si nimanui nu-i pasa.

Vara asta..

Vara, asta vreau..

Să dau foc la toate

Vreau păcate, libertate

Cu tine, aș fugi

Fiindcă restul sincer

Mă stresează, nu contează...

Lasă totul înapoi...

Să fugim în mare goi
Hai acum că ne-am găsit
S-alergăm spre răsărit

Orice-ar spune vocea ta,
Știi răspunsul meu e da

Am trecut de iarna grea
Acum tu ești vara mea..

Marea, e a mea 

Și nu mai vreau nimic 
Doar o secundă să m-ascundă...

De toate, aș fugi

Să mă ții în valuri

Până seara, tu ești vara

Love you baby!

O ființă minunată.

Azi o să îți povestesc despre o ființă minunată. Prietena mea.
Și nu e orice prietenă. E, acel gen de prieten, pe care toți ni-l dorim.

Această fetiță pe care am văzut-o acum câțiva ani ...cu ochii ei mari căprui , cu părul blond și foarte lung... mică și hotărâtă dar timidă... această imagine nu o voi uita..nu știu de ce...
Nu știu de ce din mulțimea de colegi mi-a atras atenția și mi-am dorit să o am ca prietenă.

Într-o zi, m- am dus glonț la ea, ceea ce e tipic unei nebune ca mine, și îngrozită de faptul că își tunsese frumusețea aia de păr lung care cădea în valuri până la jumătatea spatelui și care spre vârfuri se revărsa în niște bucle atât de perfecte, am întrebat-o ce a fost în capul ei. A tăcut. O tăcere care știam că ascunde multe. A ridicat ochii mari către mine și doar m-a privit, tăcând.

Întotdeauna am privit-o ca fiind o ființă specială, având acel ceva care o diferenția de restul clasei. A fost mereu o prezență care mi-o doream în jurul meu, deși n-am lăsat ca asta să se vadă.
Un an și jumătate mai târziu, după o durere și o dezamăgire cruntă din pricina unei “prietene”, viața ne-a adus împreună. Dar de data aceasta ca prietene. Am pășit amândouă în “relația “ asta, timide și precaute. Dar zilele și viața ne-a arătat prin atâtea moduri că de fapt ne-am căutat mult una pe cealaltă. Ambele aveam nevoie de o prietenie care să ne elibereze și să ne facă să lăsam viața să vorbească prin noi.
Eu am fost poate mereu mai puternică din anumite puncte de vedere, iar ea era cea care se ferea de lume și nu-și dorea să supere pe nimeni. Am fost poate ca marea și nisipul, EU mereu într-o continuuă agitație, iar EA, calmă și cerebrală.
..EA nu era ca mine, așa că automat trebuia să fiu eu aia bătaioasă...
Îi detest pe toți cei care s-au afirmat a fi prietenii ei, pentru că nu au nici cea mai vagă idee despre ea, habar nu au că desi pare blîndă și timidă în toată puterea conceptului de tipă timidă, EA e o smechera care stie ce vrea.
 Mi se pare că nimeni nu o poate înțelege așa cum pot eu (să fie oare anii de confidențe de vină?), că nu o apreciază ca mine, că nu o pot critica obiectiv când derapează în gândire...
Îi urăsc pe toți cei care cred că știu ceva despre EA, nu ii suport pe cei care spun Bia / Brioșă ești prietena mea cea mai bună, dar uită sa fie acolo mereu liberi pentru ea....

NU E PERFECTĂ, ba din contră..dar e prietena mea cea mai bună și am o problemă în a-mi imagina viața mea fară Muffin în ea...

Dacă plec, aș vrea să o iau cu mine, să vada ce văd eu, să râdă când râd eu, să simtă parfumurile care mă înconjoară ... să vadă florile de acolo ...norii și mai ales să simtă că deși nu i-o arăt, o iubesc ca pe o soră și că îi mulțumesc că mereu a știut să mă aline în zilele negre, să râdă cu mine în zilele cu soare, să împartă cu mine bucurii și dezamăgiri, să mă scoată din depresii și sa aibă mereu o vorbă bună atunci când toți mă uitaseră...
Am reușit în ani să fim cu un pas mai aproape una de cealaltă și sper ca până la finalul existenței ăsteia să ne împlinim visul ...să stăm ușă în ușă, să nu mai trebuiască să schimbăm hainele ca să ne vedem ...să nu ne mai facem probleme că ne vede cineva plânse și jumulite când trăim o DRAMĂ.... Vreau să pot deschide ușa și să fie acolo în pijamale cu cana de ceai în mână ...să spună CE E?...

Poate că vi se pare o obsesie, prostie, manie...o chestie anormală..ei bine mie mi se pare NORMAL !
Eu nu mă văd trăind fără vorbele ei bune și fără existența și prezența ei nu neapărat fizică, ci măcar să o știu acolo, mereu gata să-mi fie alături.
Și dacă vă întrebați de ce scriu despre prietena mea ..ei bine scriu pentru că e importantă ...scriu pentru că "blogul e oglinda sufletului celui care scrie”.
DE ACEEA SCRIU pentru că EA e parte din sufletul meu ...

TU!

O imagine pentru suflet.

Cuvinte.

Cât de repede spunem te iubesc!
Cât de repede ne simțim îndrăgostiți!
Ne aruncăm în brațe necunoscute și dezbracăm sufletul fără a înțelege că devenim fragili, devenim vulnerabili.
Ne săturăm cu iubire, ne hrănim cu promisiuni și cântărim cuvinte simple din dorința de a înțelege dacă suntem sau nu iubiți.

Căutăm un sens pentru fiecare gest, până și un noapte bună devine important, pur și simplu vital. Petrecem ore în șir gândindu-ne dacă acel cineva se gândește la noi, ne agităm pentru puțin, încercăm să părem nepăsători.
Fără să vrem, hrana noastră devine acea persoană: mare lucru să te simți plăcut/ă, să te caute cineva, să te gândești la cineva, să te poți baza pe o anumită persoană.
Am înțeles că deseori ne îndrăgostim mult prea repede și ne dăm seama că anumite cuvinte erau mai dulci nerostite.

Aș vrea să știi că ...
eu mă mulțumesc cu gesturi mărunte, făcute din suflet, cu multă pasiune.

când ne despărțim, analizez fiecare cuvânt pe care l-ai rostit și încerc să înțeleg cât de mult îți pasă, ce vrei de la mine, dacă ai început să mă cunoști, dacă mă poți proteja.

când ne certăm, te caut. Nu știu dacă fac bine, de multe ori mi-am promis că te voi lăsa și voi pleca, de multe ori mi-am călcat mândria și m-am întors în brațele tale, unde mă simt cel mai bine.

când sunt tristă și mă simt greșită, am nevoie de o simplă îmbrățișare, să știu că ești acolo, că ne putem baza unul pe altul. Asta înseamnă iubire. Eu cu tine. Tu cu mine. Eu mă bazez pe faptele tale, pe sentimentele dovedite, pe clipele petrecute în doi.

îți scriu când îmi este dor de tine, de noi, de sărutul tău, de șoapte. Și nu vreau să te deranjez ... Vreau doar să-ți dovedesc că am nevoie de tine, de noi, de iubire.

Bucati de viata...

O sa va fie dor de mine. Sau poate nu.

Cert e ca desi ati sustinut cu totii sus si tare ca imi sunteti alaturi, de fapt n-ati fost niciodata.
Nimeni. Nimeni nu a ascultat. Desi ati spus ca veti fi mereu aici sa imi ascultati gandurile. De fapt, nu v-ati gandit ce implica asta, nu-i asa? Nu v-ati gandit ca s-ar putea sa sufar si sa am nevoie de vorbe bune, nu de dojeneli si sfaturi de gen :

Asta e viata. Trebuie sa suporti.

N-ati stiut cata suferinta s-a adunat.

De fapt, eu n-am fost decat o minge de fotbal, mi-ati jucat sufletul si sentimentele ca pe un meci de fotbal. M-ati calcat in picioare si ati sperat ca asta nu o sa ma afecteze.
Si voi va numiti apropiatii mei? Voi? Voi care trebuia sa ma ajutati si sa imi oferiti un umar pe care sa imi plang soarta?
De fapt n-am fost decat un instrument prin care fiecare si-a vazut de interesul lui. Nimanui nu i-a pasat de faptul ca fiecare a tras de mine ca de o bucata de plastilina, sparand sa mai obtina ceva. Si ati tras atat de mult pana m-ati sfasiat.

Trist e ca voi sunteti fericiti iar eu, eu desi m-am chinuit sa ma ridic, s-a gasit mereu cineva care sa-mi traga o palma si sa se asigure ca ma prabusesc. Odata cu mine si toate visele si sperantele mele.

Si din pacate, desi am avut mereu puterea sa ma ridic, sa ma scutur de praf si sa merg mai departe, de data asta mi-am pierdut puterea....increderea.Candva mi-ati taiat aripile. Si n-au mai crescut...

Durerea in exces rade...

E al naibii de greu sa stii ca nimeni nu e langa tine.
Ca toti te vad ca pe o ultima scapare a lor, ca de fapt se folosesc de bunatatea si ingaduinta ta ca sa le fie lor bine.
Ca nu se gandesc la tine si la visele si dorintele tale asa cum spuneau ca iti vor fi alaturi mereu.
Ca de fapt n-ai voie sa visezi, tu trebuie sa infrunti relitatea rece si dura, pentru ca nimeni nu te ajuta.
Tu esti singurul capabil sa te ajuti.
Dar de unde Dumnezeu atata putere sa te ajuti singur, cand din toate partile primesti palme si ti se prabusesc dorintele si visele si viitorul?
Toti iti spun : faci ce vrei cu viata ta.
Esti liber sa alegi.
Cand de fapt in spatele tuturor acestor cuvinte se ascund replicile : "Stii foarte bine ce trebuie sa alegi; ar fi bine sa alegi ceea ce vrem noi, nu ceea ce iti doresti tu.
Toti de fapt iti dicteaza sa faci exact opusul dorintelor tale.
Iti dau sperante si fix cand iti deschizi aripile ca sa zbori,cineva vine si ti le taie inainte de vreme.

Ti-au rapit copilaria, inocenta, linistea, adolescenta si acum vor sa-ti ia ce ti-a mai ramas... viitorul.
Iti spun ca vor sa te apere de hiene, sa te invete sa te aperi, ca sa nu te sfasie, dar de fapt nimeni nu si-a dat seama ca sufletul tau e sfasiat de atatea vise nascute si apuse prea devreme.
De dorinte pe care le vedeai realizate, de fericire, de implinire...

Si ce iti ramane de facut? Sa lupti. Dar de unde Doamne atata putere sa lupti?
M-am nascut in locul nepotrivit, in momentul nepotrivit. Intr-o lume in care nimeni nu te vrea, intr-o lume in care nimeni nu-ti vrea binele , intr-o lume in care fiecare te loveste, fiecare isi vede propriile interese si atat.

Iar in momentul in care realizezi ca si cei la care te asteptai cel mai putin in viata, te tradeaza si te dezamagesc cel mai tare, simti ca inima si sufletul ti se sfasie. Ca nu poti sa faci nimic, ca esti obligat sa traiesti dupa regulile lor, sa taci si sa inghiti .
Si ca si cea mai mica clipa de fericire trebuie sa o platesti in lacrimi.

De ce? De ce? Vesnica intrebare fara raspuns..

Picuri lumina in mine...

Iarta-ma. Priveste-ma in ochi. Lasa-mi lacrimile sa-ti mangaie pielea.
Tine-ma aproape de tine. Lasa-ma sa te ating. Sa te mangai. Sa-ti soptesc cata dragoste iti port.
Lasa-mi buzele fierbinti sa se lipeasca de gatul tau. Da-mi mana ta. Lasa-ma sa desenez inimi in palma ta.
Asculta-mi inima...O auzi? De cand te-a intalnit, in fiecare zi are un motiv sa bata.
In ochii tai citesc viitorul. Vad..vad un cuplu care isi plimba puiul in parc.
Si sunt atat de fericiti. Li se citeste asta in priviri. Si seamana cu noi... Oare noi suntem?
Strange-ma in brate. Spune-mi ca vei fi mereu langa mine. Sa ma ocrotesti, sa ma indrumi, sa ma inveti. Sa ma iubesti.

Sa nu lasi nicio furtuna sa ne innece dragostea.

Hai sa-l cautam pe zmeu si sa il aducem pe Fat-Frumos inapoi.
Hai sa lasam dragostea sa ne cuprinda inimile...sa ne poarte pe aripile vantului.
Hai sa ne gandim la noi. Hai sa facem planuri. Sa ne punem viitorul la cale. Pun pariu ca povestea noastra o sa le intreaca pe toate.

Eu. Tu. Azi. Noi. Maine.

Soare. Vise. Dragoste. Vama. Lacrimi. Munte. Zambete. Dezamagiri. Imbratisari. Te iubesc.

Micuta omida...

M-am simțit o mică mamă când am ținut în brațe o mână de om, o creatură minunată: sora mea.
Dumnezeu ne dăruiește mici cadouri, momente de neprețuit care ne fac să ne simțim norocoși.
Nu există sentiment mai pur și mai simplu decât iubirea între frați și surori.
Anii au zburat și acum micuța omidă s-a transformat într-un fluture de care îmi este frică. Îmi este frică să o las să plece, îmi este frică pentru că n-o pot proteja de răutățile vieții, îmi este frică să o văd plângând, îmi este frică când iese pe ușă pentru că aș vrea să o păstrez mereu lângă mine, ca o floare protejată de ploaie.
Când ai un frate sau o soră mai mică, crești fără să vrei.
A durat o clipă, prima îmbrățișare, ș-am știut că voi face orice pentru ea.
A durat o clipă, prima ceartă, ș-am înțeles că eu sunt mai mare și trebuie să fiu mai răbdătoare.
Cum să lași să zboare un fluture pe care-l iubești?
Cum să ascunzi dorința de a-l apăra de răutățile lumii?

Eu îți dau jucăriile mele, te las să mi le strici ... dar te rog să rămâi. Să ai grijă de tine și să știi că te poți baza pe mine.

Știu. Tu vrei să crești, eu vreau să te protejez.

Noaptea, dragostea ne inveleste cu plapuma ei calda...

Ne-am născut pentru a ne căuta jumătatea . Ne-am născut pentru iubire , fericire și sinceritate . În viața am cunoscut multe persoane , am iubit pe cine nu a meritat și am sperat într-o iubire ce nu avea loc în sufletul nostru . Ca și cum am vărsa prea multă apă într-un butoi mic .

Când mă așteptam mai puțin , l-am întâlnit pe el . Un chip de înger , mâini de catifea , suflet pur și cald , privire senină. Nu au fost nevoie de cuvinte . Doar iubire . Din primul moment am simțit cum inima mi-a luat foc și gândurile negative nu puteau stinge dragostea . Ne îndrăgostim într-o fracțiune de secundă . Nu mai mult . Inimii îi sunt necesare câteva secunde : o privire , o șoaptă , un sărut . Nimic mai mult . Și l-am iubit pe ascuns , l-am iubit visând la noi .
I-am spus că îl iubesc și am simțit cum inima îmi fuge din piept , lașă dar îndrăgostită . Așteptam un singur răspuns : și eu . Pentru că , din fericire , și el mă iubea . Mă iubea ca pe o prietenă , ca pe o amantă , ca pe o floare . Mă iubea și îmi era de ajuns . Și astăzi îmi este de ajuns . De ajuns pentru a-i putea oferi tot ce am mai frumos și mai curat în suflet , pentru a-l răsfăța , pentru a-l susține , pentru a-l ierta , pentru a-l iubi tot mai tare pe zi ce trece. Noaptea dragostea ne învelește în plapuma ei caldă , suntem doar noi și este de ajuns . Simțim doar iubire .
Inima dansează în pieptul meu în fiecare dimineața , când mă întorc spre el și știu că este acolo .
Undeva acum, el se gândește la mine pentru că între noi există o legătură pe care noi o numim iubire . Și știu că vom rezista . Viitorul este al nostru și prezentul trebuie construit .

Noaptea,luna ne vegheaza calea...

Se sting luminile. Vantul adie usor, norii raman in trecut si noi ramanem singuri pe acest pamant.
Intr-un "Te iubesc" am ascuns toata dragostea mea, pentru tine.
Am ascuns cat de important esti pentru mine, pentru buzele mele, pentru bratele mele, pentru sufletul meu.
Ti-as spune in fiecare clipa ca te iubesc, dar stiu ca gesturile conteaza mai mult.
Desi afara e inca alb, cand suntem impreuna, in inima simt caldura soarelui, flacara iubirii si dorinta de a ne pierde printre oameni.
Ma simt frumoasa langa tine. Ma simt gingasa ca o papadie: prea plapanda, prea sensibila.
Sensibila si usoara.
Obrajii imi zambesc, ochii imi stralucesc, buzele te cauta.
Am ramas doar noi. Privindu-te, am simitit cum prezenta ta imi dezbraca inima, lasandu-ma neajutorata si indragostita.
TU, esti jumatatea mea.
Esti visul meu implinit, esti frumusetea noptii, esti lumina zilei, esti parfumul dulce si salbatic...esti TOT CE MI-AM DORIT!

Minunea mea cu ochi de zahar brun...

Tu, tu esti minunea mea. Eram doar un suflet ratacitor prin viata, pana sa te intalnesc pe tine. Prima noastra intalnire si parca te cunosteam de o viata. M-ai privit si mi-ai incalzit inima. M-ai prins de mana si am simtit ca am pentru ce sa traiesc. In ochii tai citesc infinitul,iar in bratele tale imi gasesc linistea. Tu,tu ai adus magia in viata mea,iar impreuna am creat o poveste..povestea noastra. Tu,tu stii sa ma ridici atunci cand devin o frunza care cade incet,dansand in aer,la pamant. Cred ca esti magician sau sunt eu prea indragostita,pentru ca iti sunt de ajuns doua brate pentru a ma ridica la cer si a-mi da putere pentru a merge inainte. Tu, esti minunea mea cu ochi de zahar brun...