Ca toti te vad ca pe o ultima scapare a lor, ca de fapt se folosesc de bunatatea si ingaduinta ta ca sa le fie lor bine.
Ca nu se gandesc la tine si la visele si dorintele tale asa cum spuneau ca iti vor fi alaturi mereu.
Ca de fapt n-ai voie sa visezi, tu trebuie sa infrunti relitatea rece si dura, pentru ca nimeni nu te ajuta.
Tu esti singurul capabil sa te ajuti.
Dar de unde Dumnezeu atata putere sa te ajuti singur, cand din toate partile primesti palme si ti se prabusesc dorintele si visele si viitorul?
Toti iti spun : faci ce vrei cu viata ta.
Esti liber sa alegi.
Cand de fapt in spatele tuturor acestor cuvinte se ascund replicile : "Stii foarte bine ce trebuie sa alegi; ar fi bine sa alegi ceea ce vrem noi, nu ceea ce iti doresti tu.
Toti de fapt iti dicteaza sa faci exact opusul dorintelor tale.
Iti dau sperante si fix cand iti deschizi aripile ca sa zbori,cineva vine si ti le taie inainte de vreme.
Ti-au rapit copilaria, inocenta, linistea, adolescenta si acum vor sa-ti ia ce ti-a mai ramas... viitorul.
Iti spun ca vor sa te apere de hiene, sa te invete sa te aperi, ca sa nu te sfasie, dar de fapt nimeni nu si-a dat seama ca sufletul tau e sfasiat de atatea vise nascute si apuse prea devreme.
De dorinte pe care le vedeai realizate, de fericire, de implinire...
Si ce iti ramane de facut? Sa lupti. Dar de unde Doamne atata putere sa lupti?
M-am nascut in locul nepotrivit, in momentul nepotrivit. Intr-o lume in care nimeni nu te vrea, intr-o lume in care nimeni nu-ti vrea binele , intr-o lume in care fiecare te loveste, fiecare isi vede propriile interese si atat.
Iar in momentul in care realizezi ca si cei la care te asteptai cel mai putin in viata, te tradeaza si te dezamagesc cel mai tare, simti ca inima si sufletul ti se sfasie. Ca nu poti sa faci nimic, ca esti obligat sa traiesti dupa regulile lor, sa taci si sa inghiti .
Si ca si cea mai mica clipa de fericire trebuie sa o platesti in lacrimi.
De ce? De ce? Vesnica intrebare fara raspuns..
"...si cea mai mica clipa de fericire trebuie sa o platesti in lacrimi..."ce frumos si trist...
RăspundețiȘtergerefrumoasa postare..
Multumesc frumos. As fi vrut sa fie doar o plasmuire a imaginatiei mele. Sa fie de fapt fictiune. Pacat ca e realitate. :)
ȘtergereCu realitatea asta mai devreme sau mai tarziu ne intalnim cu totii...
RăspundețiȘtergereOricata durere aduce cu ea ,tu alege sa zambesti:)
Te pup!:*