Cuvinte.

Cât de repede spunem te iubesc!
Cât de repede ne simțim îndrăgostiți!
Ne aruncăm în brațe necunoscute și dezbracăm sufletul fără a înțelege că devenim fragili, devenim vulnerabili.
Ne săturăm cu iubire, ne hrănim cu promisiuni și cântărim cuvinte simple din dorința de a înțelege dacă suntem sau nu iubiți.

Căutăm un sens pentru fiecare gest, până și un noapte bună devine important, pur și simplu vital. Petrecem ore în șir gândindu-ne dacă acel cineva se gândește la noi, ne agităm pentru puțin, încercăm să părem nepăsători.
Fără să vrem, hrana noastră devine acea persoană: mare lucru să te simți plăcut/ă, să te caute cineva, să te gândești la cineva, să te poți baza pe o anumită persoană.
Am înțeles că deseori ne îndrăgostim mult prea repede și ne dăm seama că anumite cuvinte erau mai dulci nerostite.

Aș vrea să știi că ...
eu mă mulțumesc cu gesturi mărunte, făcute din suflet, cu multă pasiune.

când ne despărțim, analizez fiecare cuvânt pe care l-ai rostit și încerc să înțeleg cât de mult îți pasă, ce vrei de la mine, dacă ai început să mă cunoști, dacă mă poți proteja.

când ne certăm, te caut. Nu știu dacă fac bine, de multe ori mi-am promis că te voi lăsa și voi pleca, de multe ori mi-am călcat mândria și m-am întors în brațele tale, unde mă simt cel mai bine.

când sunt tristă și mă simt greșită, am nevoie de o simplă îmbrățișare, să știu că ești acolo, că ne putem baza unul pe altul. Asta înseamnă iubire. Eu cu tine. Tu cu mine. Eu mă bazez pe faptele tale, pe sentimentele dovedite, pe clipele petrecute în doi.

îți scriu când îmi este dor de tine, de noi, de sărutul tău, de șoapte. Și nu vreau să te deranjez ... Vreau doar să-ți dovedesc că am nevoie de tine, de noi, de iubire.